Spaţiul…(H)Ultima Frontieră (II)!

Aşadar…Cu Băse, Boc, Gigi, Buzuca, Bote, Alinutza şi Dănuţ, Enterpriz Galactica România era gata de decolare. Şi a venit ziua terminus. La un 3 în 1 strong se stabileau ultimele detalii. Totul a fost dat însă peste cap de o veste şocantă…Preţul carburanţilor s-a mărit cu 25 de bani. Lansarea s-a amânat astfel pentru recalcularea bugetului. A doua zi, costurile erau în parametrii normali. Tehnicienii şi inginerii erau la posturile lor. Toţi erau pregătiţi…Mai puţin Buzuca, care îl certa pe Bote că nu îi făcuse sutien spaţial pe măsura ei. Alinutza era şi ea în toaletă se…ruja…cu coordonatorul misiunii. Ora lansării s-a amânat cu 3 ore…Coordonatorul era într-o zi mare. La ora (re)stabilită, toate bune şi frumoase…deranja doar faptul că motorul nu mergea. Era făcut la uzina de tractoare de la Braşov, unde Ioan Neculaie tăiase din fonduri. Lansarea s-a amânat. Considerând că amânarea va dura cel puţin câteva zile, 6 dintre membrii echipajului au plecat la Budapesta, unde Alinutza lucra la un film … de desene animate. Al 7-lea s-a dus în pelerinaj la Muntele Roşu. Reveniţi la bază, toţi au fost certaţi de coordonatori pentru că au pierdut cheile şi talonul rachetei. Problemele au fost remediate în 3 zile, cu dosar făcut la urgenţă. Cu doar câteva minute înainte de lansare, însă, femeia de serviciu de la hangarul unde racheta era staţionată a observat că spaţio-vehiculul nu are numere de înmatriculare şi a făcut reclamaţie la poliţia comunitară. 2 poliţişti şi un câine au sosit imediat la faţa locului, unde s-a început o anchetă. Când toate problemele au fost remediate şi totul intrase în linie dreaptă, echipajul a refuzat să decoleze. Motivele? Toţi doreau televizioare conectate la Antena 3, Modelling TV, Trinitas, OTV şi SuperOne. O zi mai târziu toate televizioarele erau montate, iar verificările erau în toi. Niciunul dintre acestea nu funcţiona însă. Abia după 3 zile, cineva a observat că nimic nu era băgat în priză. În aceeaţi zi racheta a fost şi ridicată de poliţie şi primărie pentru parcare neregulamentară. Ziua următoare pe gardul curţii de unde urma să aibă loc lansarea scria mare şi citeţ, alături de un grafitti cu “mu*e Guvernu’” … “Noi am plecat acasă…ne căc*m în el de spaţiu cosmic!”

Spaţiul…(H)Ultima Frontieră (I)!

Iar a trecut o semieternitate de când nu am mai măzgălit ceva cu tentă inteligentă în garsoniera mea virtuală, dar nu mă plâng. A fost o perioadă interesantă pe multe planuri, inclusiv cel profesional. Am plecat de la mogul, am ajuns la RCS-RDS…Rău n-are cum să-mi pară, că altfel nu semnam, dar nici nu mă ridic în slăvi pentru alegerea făcută. Mai pe scurt, nu mai ştiu ce face Boc, dar ştiu cum se mişcă toţi fotbaliştii din Spania, Italia sau Anglia prin teren. Revenind la topicul zilei…mondenităţile nu mi-au mai luat ochii de ceva vreme dar, un subiect particular mi-a atras atenţia. E de bine, cum de altfel sunt mai toate pe la noi pe meleaguri, dar e doar un proiect pe foaie…cum de altfel sunt mai toate pe la noi pe meleaguri. Este vorba de prima rachetă românească ce se vrea lansată-n spaţiu. O idee de altfel foarte bună. Care chiar vrea să demonstreze că românul nu mai stă doar la coada vacii, ci chiar poate face ceva interesant. Ce mi se pare însă lipsit de logică este că domnii respectivi iau în calcul lansarea unui astfel de modul lunar…fără echipaj. Păăăi, măăăi oameni buni! Aveţi de unde alege…gârlă. Iar prima variantă şi primul scenariu, îmi permit să le avansez eu.

Jurnal stelar, 07 noiembrie 2011, Enterpriz Galactica România caută oameni pentru misiune spaţială pe perioadă nedeterminată. Echipajul este alcătuit din 7 persoane alese în urma calităţilor dovedite la jalnicele tembeliziuni şi în viaţa de zi cu zi. Comandant superior – Traian Băsescu. Ales datorită măiestriei cu care poate conduce organizaţii, nave, ţări. Un bun psiholog. S-a luat în calcul şi varianta capturării de către extratereştii a echipajului, situaţie în care, Traian îi poate pune pe toţi sub masă dintr-o sticlă. Comandant adjutant – Emilian Boc. Un pitic mic pentru un echipaj atât de ambiţios, dar mare pentru relaţiile interspaţiale de care ar putea beneficia România. Este un bun manipulator şi se consideră că poate vrăji orice rasă extraterestră să vină să investească în ţara noastră. Supraveghetor de bord – Gigi Becali. Ce nu conving primii doi, cumpără al treilea şi-i promite contract pe viaţă la Steaua. Specialist în relaţii…publice – Alina Plugaru. Ce nu pot face primii 3, mai mult ca sigur că rezolvă Alinutza. Chiar dacă “alienii” se organizează în grupuri. Specialist în estetică – Cătălin Botezatu. Ales pentru măiestria de care a dat dovadă în cadrul televomei “Burlacur…”, Cătălin este convins că poate reveni din spaţiul cosmic cu o blană originală de E.T. pe care să i-o dăruiască Biancăi Drăguşanu în speranţa că se vor împăca. De dragul ratingului…am fost de acord. Kerida Buzuca, aka Oana Zăvoranu. Specialist în mouth-kombat (adică dacă echipajul chiar va da peste o rasă extraterestră, Oana îi va face din vorbe, înjurături, felgme sau muşcături), Kerida posedă şi centura roz la categoria bălăcăreală fără rost. Nu a fost dorită în echipaj, dar a convins după ce a promis că dacă nu va fi acceptată îşi va face partid feminist şi televiziune. De frică…omul face multe. Ultimul dar nu cel din urmă, Dan Diaconescu. Omul care va filma şi transmite non stop imagini de pe rachetă în timpul misiunii. Evident imaginile vor fi în exclusivitate pe OTV. În ultima zi a misiunii va avea loc şi un studio live de la faţa locului cu 3 invitaţi lunari care vor motiva decizia de susţinere a lui Diaconescu în lupta pentru alegerile prezidenţiale.

Rămâneţi aproape pentru continuare…

Tot La Vorba Poporului Ajungem…

Într-o țară care are “n”milioane de șomeri, n-are drumuri iar spitalele se închid pe capete, din clădirea în care-și face veacu, deja vechiul prieten Boc a mai răsărit o idee “deșteaptă”. Mai nou investim o căruță de bani în … prezervative. Sub egida Ministerului Sănătății, guvernul investește masiv în … cauciuce. Astfel…

Mda, se specifică dimensiunile, materialul, rezistența de rupere și ale alea…Pentru toate astea ministerul curului, alocă o sumă maximă de 725.810 de lei. Noi, bineînțeles. Și la capitolul anticoncepționale se alocă destul de mult. 10.392.660 de lei, de asemenea noi. Iar toate vor fi distribuite moca. Probabil că tocmai acum, când plătim taxe și pe aerul respirat, miniștrii își fac griji de viața sexuală a românului și ce progenituri mai apar. În fine, vedem partea bună și ne gândim la bolile cu transmitere sexuală. Dar nu ne putem întreba de ce dracu nu se vând toate astea la juma’ de preț, iar cu banii rezultați nu se redeschide mpcar un spital închis acum o lună. Până la urmă tot la vorba românului ajunge și Ministerul Sănătății și Guvernul…cu asemenea legi o să ajungem, la propriu, să ne băgăm p**a-n ea de treabă.

Ferrari FF Official Video

 

No Comment…Just Tears…

Anu’ Şi iPadu’…

E anul şi iPad-ul. Cam aşa merge treaba la Apple. Au lansat deja pe piaţă versiunea a 2-a a deja celebrei tablete şi ghici ce? Are, deja, un succes nebun. De altfel, de când a inventat Jobs prima versiune de ipod, conturile ăstora de la Apple s-au îngrăşat mai ceva ca porcul de Crăciun. Şpe mii de versiuni de Ipod, Iphone, Ipad…şi toate mult mai şmechere decât orice altceva ar scoate concurenţa pe piaţă. Şi dacă e să o luăm ca la Iphone…la anul ar trebui să apară încă o variantă de iPad…iPad 3, dotat cu oală cu sarmale şi prăjitor de pâine virtuală. Oricum, este surprinzător că Jobs are puterea, chiar şi foarte bolnav fiind, să găsească resurse pentru a alimenta non-stop piaţa de gadgeturi Apple cu câte ceva nou şi interesant. Mai nou, pe iPad 2 poţi să cânţi la chitară, să te filmezi în timp ce te dai cu capul de pereţi şi din câte am înţeles şi am apucat să citesc până, acum are o grămadă de alte funcţii care fac prima versiune de iPad să pară un vis urât. Aştept acum să pun mâna pe aşa ceva şi să-l testez în condiţii optime… Tragem atunci concluziile. Până în acel moment însă…Long Live Apple…

De Astăzi Începe Primăvara…

Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică. Părerea mea este că în spatele fiecărei femei puternice se află un bărbat burtos și cu șansă. E ultima zi din februarie și de astăzi, de la ora 24, începe luna aia în care răsfățăm femeile și le facem (sau măcar încercăm) toate poftele. Per total – așa și trebuie.

Oricum femeile dictează în viața unui bărbat, iar aici nu cred că sunt argumente care să mă facă să mă răzgândesc. Orice Navy Seal, președinte, camionagiu sau gropar, cu nevastă acasă, iese pe ușă după ce stă 2 minute bot în bot cu consoarta. Iar când intră în casă, scenariul se repetă. Bine, în momentul de față nu știu dacă se aplică în cazul lui Irinel și al Monicăi. În orice caz, zilele astea ale femeilor prevestesc numai lucruri bune. Vine primăvara, se termină, cât de cât cu gerul și cu ninsoarea, se apropie și 1 aprilie și 1 mai și deja se văd berile de pe plajă și bikinii tanga la orizont. În plus, pentru cei care au la saltea niște bani, 1 martie mai este și ziua berii în Islanda…așa că o tură pe la Reykjavík nu cred că ar strica.

Prima zi a lui martie aduce și sărbătoarea mărțișorului și chiar dacă dinamoviștii se vor regăsi la încheieturile sau în pieptul fiecărei doamne sau domnișoare, semnificațiile sunt multiple. Una peste alta, La Mulți Ani măi doamnelor din toată lumea și … noi să fim sănătoși.

Pentru a vedea evenimentele zilei de 1 Martie, click aici.

Iar pentru a vedea semnificațiile Mărțișorului, click aici.

Și dacă ești bărbat și stai prost la capitolul idei de cadouri, click aici.

Pauză Publicitară…

Iar a trecut carul cu vreme şi n-am mai aşternut nimic pe paginile blogului. Ne pregătim (adică eu), de reinventare. Intrăm în  rând cu lumea. Muncim de zor la unele portale web şi bineînţeles la un blog de Doamne-ajută, care să fie mai belea, mai şmecher şi mai interesant. Am făcut şi calculele şi din câte ne dă, pe undeva pe la finele lunii februarie o să puteţi beli ochii la noul blog, plus încă 2 sau 3 site-uri care să va mai însenineze zilele geroase de-nceput de an. Până atunci însă ne auzim (sau ne citim) odată la câteva zile, sau, maxim odată la saptămână. La mulţi ani ălora care pe 2011 nu au auzit aşa ceva de la mine şi vedea-ne-am mai des.

Irefutabila Refulare

3 luni au fost de ajuns. De ajuns să îmi dau seama de ce România e ţara de care-şi bat joc până şi săracii de peste hotare. Am ajuns să mă mândresc că am reuşit performanţa de a sta departe de ţara asta, măcar atât. Da,  avem peisaje, pajişti, locuri frumoase dar ţara pute a căcat în pădure de brad. Cui nu-i convine … aveţi un X mare şi roşu în colţul din dreapta sus al paginii. Până acum luam la mişto tot ce se întâmplă. Miştocăream pe spatele curvelor, politicienilor, oamenilor cu 745 de feţe care se dau mari intelectuali dar, de fapt, pupă cururi cu toate boturile din neamul lor. Şi, probabil vor mai pupa încă 5-6 generaţii de acum încolo. M-au luat toţi nervii de la nimic, practic. Dintr-o dată, am avut un flash din ăla idiot, care te pune pe gânduri. De 6 luni, cea mai bună veste despre ţara lu’ Papură Vodă este că pleacă naibii medicii de aici. Bravo lor. În rest se bate apa-n piuă că se mărită Silvana. Cine gura măsii e Silvana? Cine gura măsii e atât de prost să o bage în seamă?

De Moş Niculae, am crăcănat ochii pe la 2 după amiaza. Îndeajuns de devreme pentru mine, dar îndeajuns de târziu cât să apuce puradeii cu pretenţii să iasă de la şcolile de 2 bani pe care le frecventează. Am plecat după 3 în 1 până la magazin şi m-am întors cu un gust amar în gură. 2 căcăţoi de până în 15 ani discutau în faţa magazinului de etnobotanice de la colţ: “Bă, io m-am trezit cu un kil de portocale, 2 caiete şi o geacă, lângă bocanci. – Păi tu te-ai scos, mă” zice celălalt. “De ce mă? – Cum de ce, ai primit destul de bine, eu m-am ales doar cu nişte banane şi 3 ciocolăţi milka. – Mamăă, naşpa frate. – Da, să-mi bag p**a, nişte bulangi ăia ai mei”. Am rămas bou. Dar mai bou decât eram înainte. Păi morţii tăi de crăcănat, eu şi acum mă bucur dacă-mi dă maică-mea o ciocolată.

Dar, aşa premier şi preşedinte, aşa români idioţi. Până şi ăia din triburile afghane îşi dau jos liderii dacă îşi dau seama că ăia sunt prea idioţi să îi conducă. Nu recunosc că au fost ei tâmpiţi când i-au ales, dar îşi asumă meritele când le rup ălora bucile şi aleg pe alţii mai inteligenţi. Care, până la urmă îi scot din căcăt. În munca de televiziune sunt mereu plusuri şi minusuri. Plusurile nu stau să le înşir, dar faptul că muncesc la Antena 3, o televiziune care se bazează, în mare parte pe talk-show-uri politice, mă face uneori să mă întreb dacă nu cumva sunt dobitoc. Am ajuns să îi admir pe moderatorii de acolo. Dacă eu aş face emisiuni pe teme politice, aş bate jumătate din invitaţi. Toţi agramaţii, analfabeţii şi profitorii ajung în platourile de acolo. Sunt şi excepţii, dar puţine. Revenind la ideea iniţială, până şi presa a ajuns o curvă a prostiei. Când deschis ziarele online dimineaţa mi se ridică părul pe mâini, încercând să caut, prin găleata de ştiri inutile şi idioate ceva care m-ar putea face să mă dezmeticesc cu zâmbetul pe buze. De cele mai multe ori, binînţeles nu găsesc nimic. Mă doare fix în cur că Adina Barbu şi turnat o tonă de silicon în ţâţe, sau că dansatoarea de la Taraf TV a ieşit de la bulău şi acum este, iar, la bustul gol pe sticlă. A ajuns să mă doară că românul e atât de prost încât să se resemneze în timp ce idiotul ăla de Boc taie indemnizaţiile mamelor, sau în timp ce preşedintele ăla retardat stă şi rânjeşte ca boul la fasole în timp ce Sarkozy îi întoarce curul şi nu dă doi bani pe el. Nu dau doi bani pe faptul că 60% dintre români se sufocă dacă nu se uită zilnic pe Facebook. Da, şi eu fac parte dintre ăia cu conturi pe site-ul de socializare, dar intru pe el odată la 3 luni şi nu-mi tai vena dacă un fraier din Dorohoi scrie că e constipat de 3 zile sau aflu că la Constanţa se uită unul la un bec de 60 de ore. Habar nu am ce se întâmplă dacă dai “like” şi nici că mă interesează. Concluzionând, nonvaloarea e ridicată la rang de stil de viaţă aici. Facem poduri suspendate, dar se dărâmă şcoli şi spitale. Dăm 300.000 de euro pe maşini pe care le rupem în gropile de căcăt din asfalt şi ne doare-n cur când copii mor de foame în orfelinate sau cerşind pe străzi, pentru că nu dăm doi bani pe alţii. Nu ştim să apreciem nimic şi habar nu avem cum să facem să ajungem miliardari. Nu ne mulţumim niciodată cu ce avem şi mereu vrem mai mult. Asta chiar dacă înseamnă ca altul să moară de sărăcie. Bâzăim în fiecare zi, pe fiecare post de televiziune, în fiecare ziar, la fiecare radio şi în orice alte circumstanţe că nu ne este bine. Dar de făcut, nu facem absolut nimic. Ne fu*em în ea de ţară şi în el de trai, însă va veni şi vremea în care noi o să fim cei mai fu*uţi.

De 3X Femeie!…Care Femeie?

Am recunoscut public că am făcut cum am făcut şi tot în România am ajuns, aşa că nu voi mai reveni asupra subiectului. Am reuşit între timp să mă înregimentez din nou printre antenişti, de data asta cu o funcţie de om şi cu un salariu de maimuţă. Dar astea sunt deja banalităţi. Ce mă roade cel mai tare este faptul că românul nativ nu ar recunoaşte nici în ruptul capului că mocirla asta de ţară este…paradoxal, mereu surprinzătoare. Păi, în ce alt stat de drept de pe planeta asta, se apucă săpăturile arheologice în capitală la început de noiembrie? Şi când spun săpături, voi bucureştenii ştiţi la ce mă refer. Da! La un şanţ neolitic, care desparte străzile de prin nordul capitalei în două, mai ceva ca tranşeele săpate în faţa castelului lui Mircea cel Bătrân cu o zi înainte de năvala turcilor. Am rămas consternat, totuşi de noutăţile cu care am dat nas în nas la aselenizarea în România. De labele din Guvern şi Parlament am jurat că nu voi mai vorbi, de toate aberaţiile povestite la aburul unei căni de ţuică fiartă nu are rost să amintesc, dar nu mă pot abţine când vine vorba de secţia “boşorogi cu probleme acute de acoperiş.”

N-am cum să trec cu vederea lucrurile astea. Am citit prin tabloide şi am rămas mut când am văzut povestea “de dragoste” dintre Anca Pandrea şi Iurie Darie. Am văzut poze cu baba porno şi cu tataie în chiloţi şi bustul gol. Am rămas perplex. Despre Darie nici nu-mi dau cu părerea, că din punctul meu de vedere a fost mai toată viaţa un puţar în căutare de “material nou”. Despre prestaţiile lui artistice, tot respectul. Numai una şi una. De partea cealaltă, de Anca Pandrea nu am auzit în viaţa mea înainte să îi văd perturbaţiile de pe piept pe care şi le intitulează, probabil ironic, ţâţe. E drept, nici nu prea sunt eu scos în oraş, dar nici mare brânză nu cred că a făcut ea. Asta exceptând faptul că s-a cocoţat aproape în curul gol pe un butoi de vin în încercarea de a părea sexy. Mai mult decât atât, din câte continui să văd prin presă mai e şi ofuscată că şi anume unii “comentează pe seama prestaţiei sale.”

Oamenii care au comentat urât pozele au rămas cu mentalitate comunistă. Tineretul ne-a felicitat pentru pozele pe care le-am făcut. Noi nu ne-am gândit că acele fotografii vor apărea pe vreun ziar. Eu şi Iura aşa ne jucăm tot timpul şi pot accepta părerile negative ale altora. Ce treabă am eu dacă alte femei stau numai în bucătărie şi nu fac asta? Luaţi-vă de mine şi nu vă mai luaţi de Iura al meu că vă muşc!

Asta a spus distinsa în ultimul interviu acordat. Păăăăăiii, măăăăăiii mamaie…. În primul rând, mentalitate comunistă ai tu, din start. Oripilantele instantanee cu tine şi tataie cercetându-vă cavităţile bucale şi cariile numai sexy nu pot fi numite. În al doilea rând felicitări oi fi primit de la tineretul comunist, că cel de astăzi încă trăieşte cu imaginea lui Jenna Jameson în momente de graţie, întipărită pe retină. În al treilea rând femeile care stau numai în bucătărie fac asta acum doar din cauza faptului că te-au văzut pe matale în ipostaze de genul şi le este frică sa nu fie linşate pe stradă de bărbaţi rămaşi cu sechele. Iar în ultimul rând nu mai ameninţa pe nimeni că muşti că doar din poze am văzut că zâna măseluţă a fost de prea multe ori la tine,  iar dentistul în sine cred că a orbit la vederea lenjeriei tale roşii, tricotate din păr de cal, pe undeva pe la 1800. Acestea fiind zise, pot spune că mi-am luat o piatră de pe suflet, însă rămân cu memoria pătată. Este tocmai motivul pentru care am decis să nu public niciuna dintre minunate poze făcute de voi “în joacă!”. Aştept totuşi cu interes pictorialul cu voi îmbrăcaţi în Ioana D’arc şi D’artagnan cocoţaţi pe Batmobil. Sper totuşi să-mi privezi privirile de încă un episod “ţâţa-n vânt”, asta aşa ca să nu mă pui să dau bani la medic.

Let The Terror Continue…In 3D

Na belea că iete-te peste ce am dat. Mai apare unu’. Și de data asta e 3D. Așa ca să nu mai poți dormi deloc. Cică de data asta ăsta e și finalul, asta în ciuda faptului că “eroul” principal a crăpat de acum 2 filme. Nu-i prea oprește nimic pe aștia. Oricum, din ce am văzut din trailer, pare a fi mai bun și mai mișto decât celelalte Saw-uri la un loc. Rămâne de văzut însă. Aștept cu nerăbdare să văd cum îl vor măcelări pe solistul de la Linkin Park…