3 luni au fost de ajuns. De ajuns să îmi dau seama de ce România e ţara de care-şi bat joc până şi săracii de peste hotare. Am ajuns să mă mândresc că am reuşit performanţa de a sta departe de ţara asta, măcar atât. Da, avem peisaje, pajişti, locuri frumoase dar ţara pute a căcat în pădure de brad. Cui nu-i convine … aveţi un X mare şi roşu în colţul din dreapta sus al paginii. Până acum luam la mişto tot ce se întâmplă. Miştocăream pe spatele curvelor, politicienilor, oamenilor cu 745 de feţe care se dau mari intelectuali dar, de fapt, pupă cururi cu toate boturile din neamul lor. Şi, probabil vor mai pupa încă 5-6 generaţii de acum încolo. M-au luat toţi nervii de la nimic, practic. Dintr-o dată, am avut un flash din ăla idiot, care te pune pe gânduri. De 6 luni, cea mai bună veste despre ţara lu’ Papură Vodă este că pleacă naibii medicii de aici. Bravo lor. În rest se bate apa-n piuă că se mărită Silvana. Cine gura măsii e Silvana? Cine gura măsii e atât de prost să o bage în seamă?
De Moş Niculae, am crăcănat ochii pe la 2 după amiaza. Îndeajuns de devreme pentru mine, dar îndeajuns de târziu cât să apuce puradeii cu pretenţii să iasă de la şcolile de 2 bani pe care le frecventează. Am plecat după 3 în 1 până la magazin şi m-am întors cu un gust amar în gură. 2 căcăţoi de până în 15 ani discutau în faţa magazinului de etnobotanice de la colţ: “Bă, io m-am trezit cu un kil de portocale, 2 caiete şi o geacă, lângă bocanci. – Păi tu te-ai scos, mă” zice celălalt. “De ce mă? – Cum de ce, ai primit destul de bine, eu m-am ales doar cu nişte banane şi 3 ciocolăţi milka. – Mamăă, naşpa frate. – Da, să-mi bag p**a, nişte bulangi ăia ai mei”. Am rămas bou. Dar mai bou decât eram înainte. Păi morţii tăi de crăcănat, eu şi acum mă bucur dacă-mi dă maică-mea o ciocolată.
Dar, aşa premier şi preşedinte, aşa români idioţi. Până şi ăia din triburile afghane îşi dau jos liderii dacă îşi dau seama că ăia sunt prea idioţi să îi conducă. Nu recunosc că au fost ei tâmpiţi când i-au ales, dar îşi asumă meritele când le rup ălora bucile şi aleg pe alţii mai inteligenţi. Care, până la urmă îi scot din căcăt. În munca de televiziune sunt mereu plusuri şi minusuri. Plusurile nu stau să le înşir, dar faptul că muncesc la Antena 3, o televiziune care se bazează, în mare parte pe talk-show-uri politice, mă face uneori să mă întreb dacă nu cumva sunt dobitoc. Am ajuns să îi admir pe moderatorii de acolo. Dacă eu aş face emisiuni pe teme politice, aş bate jumătate din invitaţi. Toţi agramaţii, analfabeţii şi profitorii ajung în platourile de acolo. Sunt şi excepţii, dar puţine. Revenind la ideea iniţială, până şi presa a ajuns o curvă a prostiei. Când deschis ziarele online dimineaţa mi se ridică părul pe mâini, încercând să caut, prin găleata de ştiri inutile şi idioate ceva care m-ar putea face să mă dezmeticesc cu zâmbetul pe buze. De cele mai multe ori, binînţeles nu găsesc nimic. Mă doare fix în cur că Adina Barbu şi turnat o tonă de silicon în ţâţe, sau că dansatoarea de la Taraf TV a ieşit de la bulău şi acum este, iar, la bustul gol pe sticlă. A ajuns să mă doară că românul e atât de prost încât să se resemneze în timp ce idiotul ăla de Boc taie indemnizaţiile mamelor, sau în timp ce preşedintele ăla retardat stă şi rânjeşte ca boul la fasole în timp ce Sarkozy îi întoarce curul şi nu dă doi bani pe el. Nu dau doi bani pe faptul că 60% dintre români se sufocă dacă nu se uită zilnic pe Facebook. Da, şi eu fac parte dintre ăia cu conturi pe site-ul de socializare, dar intru pe el odată la 3 luni şi nu-mi tai vena dacă un fraier din Dorohoi scrie că e constipat de 3 zile sau aflu că la Constanţa se uită unul la un bec de 60 de ore. Habar nu am ce se întâmplă dacă dai “like” şi nici că mă interesează. Concluzionând, nonvaloarea e ridicată la rang de stil de viaţă aici. Facem poduri suspendate, dar se dărâmă şcoli şi spitale. Dăm 300.000 de euro pe maşini pe care le rupem în gropile de căcăt din asfalt şi ne doare-n cur când copii mor de foame în orfelinate sau cerşind pe străzi, pentru că nu dăm doi bani pe alţii. Nu ştim să apreciem nimic şi habar nu avem cum să facem să ajungem miliardari. Nu ne mulţumim niciodată cu ce avem şi mereu vrem mai mult. Asta chiar dacă înseamnă ca altul să moară de sărăcie. Bâzăim în fiecare zi, pe fiecare post de televiziune, în fiecare ziar, la fiecare radio şi în orice alte circumstanţe că nu ne este bine. Dar de făcut, nu facem absolut nimic. Ne fu*em în ea de ţară şi în el de trai, însă va veni şi vremea în care noi o să fim cei mai fu*uţi.
40.782846
-73.959459
Ambiţios dar scârbit de nonşalanţa cu care se exprimă prostia. Sătul de prieteni falşi şi de false ipoteze, dar mereu dispus să accept noi idei. Emise, bineînţeles, de oameni care ştiu despre ce vorbesc!
