Paralela Neputinţei Românului

Mai sorb din an în paştele cailor şi câte o cană de cafea. Iar în dimineaţa asta am reuşit să introduc cofeina în mine acasă. În faţa calculatorului. Cum de altfel nu s-a mai întâmplat de mult. Aşa că am profitat de situaţie şi mi-am rezervat timp  şi pentru juma’ de şoaptă pe blog. Am adormit târziu aseară, cu ochii beliţi la televizorul din dotare. Şi parcă fără să vreau am adormit pe vocea profundă a moderatorilor care lătrau despre situaţia din Egipt şi care făceau paralele cu România. Un subiect idiot. Părerea mea. Asta cu paralelismul. Nu prea ai cum să compari treburile. Ăia au parcat cămila şi au dat jos guvernu. Noi…nimic. Aceeaşi jale.

Mă uitam cum s-au răsculat “asiaticii”, conform lu madam Năstase de la inegalabilul trust la care îmi desfăşor activitatea şi mă minunam. De ce? Pentru că ăia pot. S-au trezit lunea şi pur şi simplu nu le-a mai plăcut mufarina lu’ inteligentu’ ăla de preşedinte. Ce-au făcut? Cam ce am făcut şi noi în ’89, însă înmiit. Au rupt tot ce au găsit în faţă, doar, doar de-o demisiona ăla. Până acum s-au ales cu promisiunea că în 8 luni se termină tot. Iar Mubarak nu va mai candida şi la alegerile viitoare. Treaba cu demiterea guvernului a venit ca un bonus. Cam cum îţi iei acadeaua după ce pleci de la dentist. Ideea e că promisiunile valorează pentru egipteni cam cum contează 1 dolar pentru Carlos Slim. Şi au continuat. Şi vor continua probabil.

Revenind la ideea cu paralelismul, în România au ieşit 3 pensionari (şi ăia morţi de foame) în piaţa Victoriei, care după jumătate de oră au plecat acasă că făceau hipotermie. Timp de 3 luni, de când am revenit în ţară, pe toate posturile tv se discută cum moare românu’ de toate cele. Dar nimeni nu face nimic. Măcar pe jumatea egiptenilor să fie ăia de tot bâzâie. Să iasă studentu-n stradă să arunce cu abonamentu’ de RATB în clădirea guvernului. Să iasă femeia abia devenită mămică să arunce cu scutecu proaspăt căcat în faţa delegaţiei de la guvern. Să iasă şi pensionaru’ să arunce cu …stai că aştia săraci nici nu au cu ce arunca. Mă rog. Ideea e să iasă dracu’ toată lumea nemulţumită în stradă şi să nu intre în casă până nu se întâmplă ceva. Şi atenţie! nu o promisiune. Ceva concret. Iar după, să se termine cu plânsu, cu bâzâitu’ şi cu toate cele, iar la tembelizor să văd şi eu Tom şi Jerry, nu faţa de idiot a lu’ Boc, Băse, Udrea şi a tuturor fătălăilor care, să dea dracu dacă ştiu cine i-a votat. Iar când vor fi, din nou alegeri, să se facă din alea cu contract. Vrei preşedinte? Te angajezi ca până la data de ….. să faci aia? Da! Bine! Semnează aici….dacă nu faci aia, mori în chinuri. Să vezi atunci înghesuială la alegeri. Atunci chiar aş vota cu Boc preşedinte. Hai că au trecut şi alea 10 minute de cafea. Trecem la treburile zilnice că dacă nu nu vin pâinea şi sarea gratis la mine-n vizită.

A Înnebunit Nebunul…

Când te consideri buricul pământului, ai partid şi sediu luat de la stat de pe vremea când erai ceva neimportant prin Parlament, Senat sau pe undeva, e greu să te supui unor reguli de care, în general faci mişto. Şi, când te consideri sus şi pici, logic, pici de sus. Aşa s-a întâmplat şi astăzi, când la tembelizor am asistat, fără să vreau la cea mai tare fază de după 1989 încoace. În prim plan? Mai marele atotsuprem (da asta am vrut să zic), Tribunul, omul care a inventat mersul pe jos, bătaia de vânt şi curentul de 220. Omul care a revoluţionat literatura prin cărţile sale, care odată publicate au stârnit până şi râsul copiilor de grupa mare de la grădiniţa din Bolintineanu Deal. Da, Corneliu Vadim Tudor. Căci despre măria sa este vorba. Autointitulat intelectual al patriei, Vadim s-a trezit evacuat din peştera în care îşi stabilise cartierul general al partidului cu care vroia să cucerească lumea, PRM. Nas în nas cu executorii judecătoreşti, preaterminatul s-a căcărisit pe toate principiile (adică alea 2) pe care le-a avut în întreaga incursiune în viaţă şi a dat dovadă de cât de “ferenterist” sau “rahovist” este el. A izbucnit halucinant la adresa oamenilor care, paradoxal, vroiau să-l dea afară politicos şi i-a făcut terci pe ăia. Mai mult, plictisindu-se să le numere ălora mamele, neamurile şi nevoile a trecut la, bineînţeles, prietenul românului. Şi nu mă refer la vreun câine şi nici la vreo marcă de votcă ci la Trăienel. Şi bă nene ce i-a mai zis… Cred că a sughiţat şi Eba şi Ioa şi Trăienel şi nevastă-sa şi până şi calu’ lu’ nevastă-sa. E greu să reproduc porcelile zise de cel ce în trecut a stat la şpriţuri cu Nichita (Stănescu, zice el, eu rămân doar la Nichita…) aşa că vă las şi pe voi să vizualizaţi cum latră un porc care se crede inteligent, inteligibil şi demn de o funcţie în etajele superioare ale unei ţări. Ăsta parcă era şi europarlamentar la un moment dat, nu?

Deci…măi distinşi porci de zdrenţe care suneţi voi slugile lu’ ăla cu “cacaoa” lu’ Vadim în cap şi care se consideră el preşedinte…nu mai enervaţi omu că poate face atac cerebral şi îşi pătează batistuţa cu muci încărcaţi cu energie negativă. Păi voi pe tribun v-aţi găsit să-l evacuaţi? Mai simplu şi fără scandal era să convertiţi Vaticanul la mahomedanism şi să îl rugaţi pe Papă să defileze în chiloţi tanga roz prin centrul Amsterdamului. Problema e că nu ştiu cum s-a terminat treaba cu evacuarea? L-au dat până la urmă afară pe geam? Sau s-a golit sediul de la sine când a făcut Vadim preinfarct şi a trebuit dus la Spitalu 9?

O Generaţie De Bordurişti

Aţi auzit de pensia de 4 lei? Există! La fel cum există şi alea de 200 de lei şi alea, mai mari, de 300, maxim 350. La fel cum există şi spitale în care intri sănătos şi ieşi bolnav. Asta, dacă mai ieşi. La fel cum stai 7 ore la coadă să plăteşti impozitul pe salariul ăla de 400 de lei, pentru ca, atunci când ajungi “bot în bot” cu funcţionara să-ţi închidă geamul în mutră şi să-ţi arate jignită foaia printată cu programul de lucru.

Mâine cică iar e treabă prin Guvern. Şi dacă vor trece două moţiuni de cenzură, guvernul lui Poloboc va fi “bye-bye”. Dar…mai mult ca sigur nu va fi aşa. Iar în plină foame de pensii, salarii şi … de fapt în plină foame de detoate, cel mai important în capitală e să mai bagi, într-o zi însorită ca asta, o … bordură în ciment. Asta se face prin nordul Bucureştiului, p-aci pe lângă Antenă. Se lucrează ca-n cavou, cu mult spor şi voie bună, cu cutiile de Timişoreana la purtător şi cu restricţii de circulaţie. Că doar deh, tre’ să pară că e ceva important. Nu ar fi nimic asta, dacă nu s-ar fi ajuns deja la al doilea cartier şi la a n-şpea stradă. Că doar bani de borduri găseşti pe toate drumurile. Cred că îi mai trebuie lui Videanu un etaj la conglomeratul ăla de semihotel în care locuieşte şi de aia s-au pus băieţii cu burţile pe lopeţi. La fel cică ar fi şi pe undeva prin Berceni şi cred că la fel este prin unele oraşe din ţară. Dar ce mai contează senzaţia de foame şi lipsa de medicamentaţie când poţi privi, cu mândrie în suflet, minunăţiile de borduri proaspăt împământate? Nu prea mai contează nimic şi nimeni când dimineaţa pe răcoare calci pe recele bordurii şi-ţi laşi amprenta de sanda pe praful ăla de granit. Cică şi termenul de valabilitate e destul de mare. Au o durată de viaţă de 20 de ani, în unele cazuri chiar mai mult. Mândreşte-te măi, românule, că o să vadă şi ochii lu’ nepotă-tu bordură “a la Videanu”. Altfel, care mai era scopul în viaţă?

Aşadar şi prin urmare, înlocuiţi felia de chec cu felia de bordură şi zeama de supă, pe care o aveţi acum în farfurie cu mirosul granitului proaspăt tăiat şi veţi trăi mult şi mai ales bine. Cel puţin pentru următoarele 2-3 zile. Lucrătoare.

Şi ca să nu uit. Am spus “Generaţia de Bordurişti” pentru că, generaţiile anterioare ştiau mai puţin ce-i aia moţiune de cenzură sau impozit pe “ceva”, şi se bucurau mai mult de viaţă. La 7 ani mă durea fix în cur de cum se numeşte bordura şi imi petreceam toată ziua cu posteriorul pe ea, urmărind maşinile, desenând pe ele sau bătând capacele de la sticlele de suc pe care le puneam ca miză la jocurile de prin faţa blocului. Acum dacă vreau să mă bag în vreun joc din ăsta, intrarea e un telefon de minim 5 milioane, iar la final zici “Doamne-ajută!” că ai scăpat cu toate ţoalele pe tine.

Cel Mai Rău Rău Dintre Relele Rele

Mă bodogăneau nişte prieteni zilele trecute că în ultima vreme am devenit cam leneş cu privire la bolgul ăsta. Nu, n-am devenit. Însă, decât să scriu iar despre sportul lipsit de speranţă din România şi despre crăcănaţii de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria, care de data asta s-au întrecut pe ei înşişi în încercarea de a falimenta România, mai bine îmi iau un şut între craci de la Roberto Carlos. Dar nici nu pot rămâne fără replică la acţiunile unora puţin mai neinteligenţi decât un sac de îngrăşământ natural. Este absolut superb ce se poate petrece pe plaiul mioritic. Totul se năruie, pică, cade, moare, leşină…e o atmosferă puţin mai dezolantă decât aia din filmul 2012, când vine apocalipsa peste mufarinele noastre şi ne rupem picioarele ca să scăpăm. Planul, în viziunea mea de viitor niciodată-politician este altul. Cuplul Băsescu-Floc, pardon, Boc,  mai mult ca sigur se gândesc la următoarele:

Cel Mai Rău Plan Rău Dintre Plaurile Rele Ale Guvernului:

- Scăderea oricărei forme de venit, a orcărui om, inclusiv mamele şi taţii noştrii, pănă la constatarea disperării tuturor. Revoltă sau revoluţie, nu au cum să facă pentru că nu vor avea bani să iasă în stradă. Pentru că, vom impozita mersul pe jos. Impozităm, de asemenea, respiratul de metru cub de oxigen, scărpinatul în urechi, actele de reproducere, naşterea de copii, confecţionarea de sicrie şi achiziţionarea de medicamente. Odată impozitat mersul pe joc, lumea nu mai iese din casă. Dacă nu mai ies din casă, le luăm pe “neve” maşinile, utilajele agrticole, motoscuterele, bicicletele, rolele şi orice alte mijloace de deplasare şi le vindem la unguri, ruşi, turci, pakistanezi şi chinezi şi păstrăm banii pentru noi. Deja suntem bogaţi, dar vrem mai mult. Dacă tot nu vor mai ieşi din case, acolo vor crăpa. După aia dărâmăm blocurile şi vindem fieru’ beton în Afghanistan, la talibani ca să-şi facă ăia buncăre, anti-americani. Luăm iar bani. Suntem mai bogaţi decât bogaţii dar tot nu ne ajunge. Mergem mai departe. Cerem impozite de la tot ce e viu. Inclusiv păsări migratoare. Dacă n-au bani, să se care din ţara noastră, sau să plătească în ouă. (Atenţie! Din PSD, doar Năstase e aliatul nostru. Restul, dă-i în….respectul nostru). Când în ţară nu va mai exista nicio construcţie şi niciun om, vindem pământul la arabi. Că ăia au bani mulţi. Păstrăm doar Palatul Parlamentului, unde ne mutăm noi. Ăia cumpără pământul, aduc cămile, investesc masiv, iar noi o să stam practic în mijlocul Arabiei. Adică în Palatul Parlamentului. Şi o să avem şi bani. Super. Acum trebuie doar să tragem la sorţi cine dă anunţul…. (P.S. Când vom pune în aplicare Cel Mai Rău Plan Rău Dintre Toate Plaurile Rele Ale Guvernului să avem la noi, obligatoriu o monedă.)

Cam aşa am eu impresia că se gândeşte la nivelul înalt de idioţenie pe care îl au ăia din structurile superioare ale statului (degeaba). Concluzia, e una şi simplă, iar planul poate fi combătut. Vocea poporului spune: “Ne căcăm pe impozitele voastre şi nu mai plătim nimic, că de arestat nu ne puteţi aresta pe toţi. Asta tot din cauză că sunteţi nişte idioţi din naştere. Nici măcar destule închisori nu aţi făcut. Deci…bogăţie din curul nostru către mutrele voastre, din plin, şi să vedeţi ce se va întâmpla la următoarele alegeri.” Fără respect: Poporul.

O Zi În Ţara StafiloBoc-ului De Aur

7.30 dimineaţa. O oră inutilă pentru mine. O oră pe care, cu ajutorul cuţitului am reuşit să o şterg de pe faţa ceasului de perete care-mi supraveghează camera. Radioul merge încet, ochii încă mi se lipesc. Nimic nu anunţă dezastrul. Ies cu maşina din parcare. Fac stânga. Apoi dreapta. Ajung la bulevardul principal. În spatele meu vine o dubă care ocupă toată strada. Sensul e complet blocat. Primul din şirul de maşini din care fac parte îşi forţează totuşi norocul. Intră uşor pe bulevard. Se mişcă fix ca un melc ameţit. Probabil de aia nu a văzut autobuzul 182. În ţara lu’ Boc a fost încă un poc. În mijlocul nefericitei întâmplări, din mijlocul coloanei de maşini, oamenii se dau jos de la volane. NU era nimic grav, dar am pierdut 20 de minute stând pe loc, ca să se poată porci cum se cuvine cei doi artizani ai contopirii dintre autobuz şi Cielo.

Ziua a început bine. Dar parcă aş mai fi dormit ceva. Pe la 10 abia apuc să mă uit în oglindă. Mă sperii uşor. Am o frează de Johnny Bravo depravat, iar la faţă semăn bine de tot cu Captain Cavemen. Asta datorită bărbii. Răsuflu resemnat şi mă gândesc că, fiind liber voi ajunge şi pe la frizerie.  Îl aud însă pe Bitză lătrând împreună cu Holograf dinspre telefonul meu. Răspund. E de la muncă şi ghici ce? Nu mai sunt liber. Asta pentru că unii aşa zişi şefi, consideră că este mai bine ca în unele săptămâni, zilele libere să fie petrecute la muncă. Încerc să îi explic că nu, că sunt liber, că am planuri. Nimic. Molecula singuratică, denumită în mod ironic neuron, care se ascunde sub podoaba lui capilară se dă cu capul de pereţi şi îi antrenează limba către conversaţii retardate. Iq-u e pe undeva pe minus. Fac dreapta pe Barbu Văcărescu şi  mă duc dracu la muncă. Înjurând bineînţeles. Pe drum aud de Biblio-bodegile făcute de Oprescu. Ce tare! O să pot să mă fac cui cu cinzeaca de palincă de 5.000 de lei vechi, suta, în timp ce voi citi Dan Brawn sau Mark Twain. Se vor duce naibii şi aventurile lui Robert Langdon şi va mai găsi ăla secretul simbolului pierdut când oi găsi eu metode de eradicare a prostiei din România. Mă apropii de muncă. Mă sparge-n figură imaginea unor muncitori de la gaze care stau cocoţaţi pe o conductă, într-o groapă proaspăt săpată şi fumează. Mă gândesc deja că aş putea ajunge mult mai repede, şi în zbor, în redacţia Antenei. Lângă mine-n trafic e unu’ într-un Passat mai vechi. DOARME!!! Mă dau mai în stânga şi accelerez.

Am stat şi azi program normal la muncă. Că deh! Aşa-i la ţară. Ajung într-un final la frizer şi-mi dau pleata jos. Într-o oră jumate. Asta pentru că “Madame Tussaud” aia cu foarfeca admiră fiecare floc din capul meu. Încerc să nu adorm pe scaun. Ajung într-un final acasă. Solicitantă o zi în ţara “PoloBoc-ului Vesel”. O zi în care cică în Parlament se aplică legea comodităţii animalelor. Adică scroafele vor avea habitacul încălzit, cu aer condiţionat, aşternut de paie mereu uscat, iar locul va mirosi a căcat în pădure de brad. Sper să aibă dreptate nevasta proprietate personală când zice că sunt porc. Poate aşa o să ajung să eu să am aer condiţionat în ţara asta bolnavă. De fapt infectată! Cu stafiloBoc-ul auriu.

Dac-aş Fi Pentr-o Zi Premier…

Ţara arde, babele se piaptănă, Boc cu drag munceşte. Sau nu. La câtă carne i-a intrat omului în frigider în ultima perioadă, nu cred că mai are nevoie de muncă. Cred că pot sta liniştiţi şi stră stră nepoţii mai marelui premier al României. Singura condiţie e să aibă multe lăzi frigorifice şi fălci destul de mari cât să cuprindă…cantitatea de carne donată de bugetarii frumoasei ţări în care ne trăim zilele. De înurat îl înjurăm pe om că doar deh, stă în calea fericirii noastre şi ne face viaţa mai … bună zi de zi, însă niciodată nu m-am gândit, recunosc, ce aş face eu o zi în rol de premier. În rolul lui Boc, ca să fiu mai exact. De fapt cred că aş şti. Mi-aş da demisia.

Nu cred însă că ce face el acolo e uşor. Adică, trebuie să fie deosebit de greu să te trezeşti dimineaţa la 8 şi să urlii după sepepist ca să cobori din pat. Nu de alta dar nu poţi sări de la înălţimea aia. Plus că niciodată nu găseşti la magazinele de adulţi papuci şi halate care să îţi vină. Aşa că te abonezi la shopping în magazinele de bebei. Şi şi acolo ai probleme cu mărimile. Îmi zicea cineva odată că înălţimea e invers proporţională cu lungimea…arătătorului. O fi, dar la dimensiunile pe care le are Boc, ar trebui să fie un adevărat Terente, ceea ce nu i se citeşte pe faţă. Dacă şi tac-su a ajuns să facă mişto de el şi să-i spargă ouă în cap. Doar seminţe i-a scuipat pe chelie  toată viaţa. Continuând, deci, cred că e greu ca după micul dejun să nu ajungi să sari pragul duşului ca să te poţi spăla. Şi şi acolo trebuie să ai grija să nu fii folosit pe post de burete. Presupun că treaba interesantă abia apoi începe. Trebuie să gândeşti atent şi în perspectivă. De unde mai tai pensii? Pe ce metru de aer mai pui impozite, cum reduci numărul de alimente, cum muţi familiile cu 8 copii în garsoniere, cum reduci numărul taxelor pentru parlamentari, că doar ai nevoie de susţinere şi pentru mandatul viitor şi într-un final, pasionat fiind de tehnologia modernă, cum să dai vreo juma’ de miliard de euroi pe un site. Pardon, pe un portal. Mai simplu ca să găseşti răsuns la toate, angajezi pe bani publici consilieri, iar tu te duci la masă. Or găsi ei ceva până bagi tu în tine sfertul de chiftea şi degetarul de lăptic.

Vine apoi după amiaza. Tre’ să te vezi cu Traian, ca să stabiliţi următorul concediu. Dai două telefoane şi la madam Udrea că doar ea s-a ocupat de planificări de genul ăsta. Vă întâlniţi cu toţii la Golden Şliţ, de unde plecaţi mucificaţi de beţi darbine mascaţi de SPP. Habar nu aveţi unde a-ţi stabilit să mergeţi, dar nici că vă pasă. O să fie un concediu belea. Pe drumul spre casă, daţi două telefoane ca să vă programaţi mâine la prima oră, la uzina Dacia să vă ridicaţi Duster-ul. Vine seara, vă aduceţi amintecă tre să pagubiţi cumva statul şi să enerveţi românii, vă duceţi la consilierii vieţii, luaţi rezultatele şi le puneţi în aplicare, fără alte resentiment, exact din acel moment. Cine nu e pro, e contra clar şi dprept urmare trebuie eliminat. Cum? Nu contează. Îi luăm lu’ măsa casa. Vedem noi.

În tot timpul ăsta, 99 la sută dintre proaspeţii absolvenţi se gândesc serios să plece din ţară. Dar când porţi o şosetă pe post de sacou nu ai cum să îţi dai seama. Mai ales că din cercetări amănunţite, la altitudine mai mare gândeşti mai bine. Deci Boc nu are cum să facă asta. Şi totuşi…dac-aş fi pentr-o zi premier…aş vota eliminarea funcţiei de premier din organigrama statului şi mi-aş da demisia.

Cu Casca La Purtător

Mai am un singur dor. Și nu, nu e vorba de Grădeanu. Mai toată ziua, la emisiunile plictisitoare de la Antene vin ofticații de parlamentari, deputați, senatori și alde dăștia. Și cum omu care fură bani publici se respectă, vin toți cu șatra de sepepiști după ei. Ditamai malăii, îmbrăcați la costume incomode, negre, cu cravatele-n vânt și bineînțeles…cu căștile-n urechi. Ei bine, dorul meu este să aflu ce mama dracu aud ăia acolo. La ce fețe au, nici că îmi pot da seama.

Dar, până la urmă ce să vorbească? “ȘȘȘȘttt, Roger, subiectul se duce la budă. Acum trage apa. Se încheie la pantaloni…Am asigurat zona.” Ce zonă băăă? Că doar nu intri cu ăla-n budă. Sau…eu știu?. Nu știu, că de fiecare dată, pe noi, muritorii de rând, care nu se fecalizează sub însemnele vreunui partid, ne dau afară. Că doar am o bombă-nfiptă-n cur. Am analizat bine situația și mi-am dat seama că nu vorbesc porcării din astea. Dar atunci ce? Or fi având și legătură exterioară? Că atunci se explică. În timp ce îl conduci pe nea Ionel Iliescu la nea Gâdea-n emisiune, te apelează Maricica pe hot-line. O și aud: “Marian, alo, Marian…”. Și Marian zice: “Da, dragă…”. “Să iei pâine și cartofi când vii acasă da? Și mai ia și tu o sticlă de Coca Cola, te rog. Apropo am vorbit cu vecina și ne-a invitat sămbătă la masă. Tu ce faci acum?”. “Ăăăă….conduc…sunt cu nea Ion”. Nu știu ce să zic nici în legătură cu varianta asta. Plus că atâta timp cât stă oficialul statului în platou la emisiunile de adormiți, securiștii cu cască la purtător se zbenguie pe afară, la cafele. Deci, nu îi prea interesează. Sau….Or fi având emisia-n cască să audă ce debitează mai marele lor șef. Oricum ar fi, care aflați, înaintea mea vă rog explicați-mi ce dreacu latră ăia unii la alții în cască. Și dacă nu răspund, înseamnă că mă ascultau pe mine gândind, în timp ce scriam articolul ăsta. ȘȘȘȘttt Roger. Over and afară.

Analfabetism La Scară Mare

Eram hotărât acum ceva timp să nu mai scriu despre politică, însă la cât de halucinante au fost alegerile de zilele astea nu ai cum să nu-ţi ieşi din minţi. Într-un fel m-am bucurat aseară pentru bucuria lui “Jeoană”, însă nu din perspectiva că ar putea ajunge el primul om în stat, ci pentru o posibilă înscăunare a lui Johannis în funcţia de premier a ţării uitate de lume. Pe de altă parte am zâmbit “pe sub mustaţă” când i-am văzut pe toţi speriaţii de la PD-L, ieşind din sediul din Aleea Modrogan cu coada-ntre picioare. Mi se face de suicid când îl văd pe porcul ăla de Blaga în funcţie de conducere, dar asta deja e altă poveste.

Interesant însă mi s-a părut modul în care au decurs alegerile astea. L-am văzut aseară pe Geoană pregătindu-se să se facă “pilaf” şi să se spele şi-n cur cu whisky, alături de eternul prieten Crin Antonescu, însă cred că mahmureala de a doua zi a fost cea mai grea din istoria băuturii. Dacă aseară ar fi băut, până la epuizarea ficatului, de bucurie, fac pariu că azi s-a apucat de băutură doar ca să-şi omoare celulele cenuşii din capul ăla şi aşa grizonat pe interior de nervozitatea aflării rezultatelor finale. În tabăra ailaltă, dacă aseară toţii ofticaţii, porcii şi istericii care i-au ţinut partea lui Băsescu, i-au întors spatele, cred că astăzi pe la prânz li se uscaseră deja buzele de la atâtea pupături în posteriorul posesorului de chelie de la Cotroceni. Dacă aseară, Băse şi-a băut şi creierii capului de nervi, cred că, spre deosebire de contracandidatul pesedist, mahmureala de a doua zi a fost cea mai plăcută. Iar băuta poate începe din nou. În orice caz, sfatul pentru nenea Geoană, asta dacă s-a oprit din băzăit până acum, este să stea liniştit. Partidul din care face parte somptuozitatea sa, a făcut deja contestaţie. Tot ce poate să facă acum este să spere că aceasta nu va fi rezolvată până pe 21 decembrie. Pentru că atunci, expiră mandatul preşedintelui în funcţie. Adică se descăunează Băselul. Dacă, rezultatele contestaţiei nu vor sosi până atunci, noul preşedinte, conform Constituţiei, va deveni preşedintele Senatului. Care ghiciţi cine e? Mda. E Geoană. Deci, într-un fel, fie că vrem sau nu, Geoană tot ar putea ajunge preşedintele ţării. Analfabetă rău de tot şi politica asta.

Dovada Manipulaţiunii

Este perfect când ai un preşedinte care se aseamănă cu celebrul Bruce Lee. Ai parte de neprevăzut, de acţiune, suspans, romantism şi nu în ultimul rând de tragedie. Tragedia e la final când îţi dai seama că porcul care te conduce nu s-a cizelat deloc. Am văzut zilele trecue deja celebra scenă a capacităţilor karatiste ale preşedintelui încă în funcţie, Trăiănel. În imagini, pocneşte ca-n filmele cu proşti un kindăr care, de prost sau de emo ce e, începe şi râde cu gura până la urechi. Bineînţeles, campania discreditării prezidenţiale a fost contracarată de un prea bine priceput în ale tehnicii audio video. Să vedem ce zice rârâitul.

Acum că l-am ascultat pe intelectual, trebuie să spun cu mâna pe inimă, de altfel, că nu sunt convins deloc. Dacă ăla e trucaj, e făcut de Scorseze, în colaborare cu Hulk şi Spider Man. Sau cu Flash, că ăla se mişcă repede. O fi mâna trucată a lui Băsexu, dar mutra pocnită de copil idiot, ce face? Probabil că a existat un film adevărat şi netrucat, în care preşedintele îl mângâia suav pe creştet pe emoist, iar ăla de la prea multe ciuperci inhalate a început să râdă. Dar cum mama dreaq e trucată faza în care puştiul se dă cu capul în spate? Dacă nu e trucată, halal preşedinte. Dacă e…halal preşedinte şi bravo băi ăla care ai veleităţi de cinematofil. Aşteptăm cu nerăbdare şi footage-ul în care Băsescu îl cârpeşte cu răutate pe Iron Man, Maria Băsescu o cafteşte pe Wonder woman, iar EBA îi rupe dinţii lui Astro Boy.

Panaramare Totală

Nu mă pot abţine să nu măzgălesc ceva astăzi despre campania electorală. Da, cu regret sau … cu mai puţin regret Băsescu “rulează” şi acum. O să ajungă să fie şi ăsta Bush-ul României. Din tată-n fiu câte 2 mandate. Sper doar ca peste câţiva ani să nu ne trezim cu EBA în fruntea statului pentru că atunci, clar, România va ajunge un cătun uitat de lume şi populat doar de pedelişti şi de apropiaţii preşedintei. Toţi în rest vor emigra. Fără doar şi poate.

Prostul gust şi-a expus “valoarea” de adevăr şi acum. Iar românul…tot român. Până la final de “bălăcăreală publică” (a se citi campanie), toată lumea de pe stradă, cel puţin la capitală îl făcea cu ou şi cu oţet pe acest “real-time navigator”, acest GPS spre nimic al ţării. Adică pe Băsexu. La vot, se pare, odată intraţi în cabină, toţi şi-au schimbat intenţiile. S-or fi gândit că mai bine nu se poate. S-o putea doar mai rău. Sau…poate în cabină era micul şi sarmaua cu iz pedelist, care a schimbat calculul matematic al minţii geniale de român neaoş. Oricum ar fi, nu am de gând să critic alegerile făcute de majoritate. Asta pentru că, orice altă alegere ar fi fost făcută fără bază. Din punctul meu de vedere. Deşi acum ceva timp, am scris un articol, în urma căruia toată lumea a sărit în sus că Antonescu este cel mai cel, iar eu, recunosc am avut tendinţa de a fi de acord, am văzut ce poate pielea lui Crinel la marea dezbatere de la Palatul Parlamentului. În afară de zgomot verbal şi foarte multă irascibilitate nu am văzut nimic în penelistul cu pretenţii de preşedinte. În schimb Geoană şi Băse au vorbit pe limba lor (neînţeleasă oricum de majoritatea), dar uite că au reuşit să convingă un procent important dintre cei care au vizitat cabinele de vot.

Marile dezamăgiri sunt însă ieşirea din cursă a ciobanului de Pipera şi a tribunului cu abilităţi de sociopat nevrotic. Ţara ar fi fost condusă altfel cu cei doi la putere. Ar fi fost condusă de pe dreapta, ca la englezi. După mine, la alegerile din 2014, regele Mihai ar trebui să candideze, chiar dacă va avea puţin peste 85 de ani. Poate revenim la forma iniţială de regat şi cu asta basta. Cel puţin nu am mai avea de tras cu jdă’ sutele de partide, analişti, parlamentari şi deputaţi care-şi dau cu părerea necontenit despre nimic existent pe plaiul mioritic.