Scrisoarea Lui Mureşan Către Conceicao

Dragă Antonio,

Ştim şi eu şi Arpi că eşti pe primul loc şi suntem recunoscători că te-ai zbătut atât ca să nu pierzi în timp ce câştigai, însă chiar dacă suntem în fruntea clasamentului nu avem cum să nu respectăm tradiţia. Păi, altfel cum am putea face? L-am zburat pe Andone când a luat campionatul şi ne-a făcut pe noi campioni, adică nu pe tine, pe noi. Iar pe Trombetta la fel, l-am dat afară când era pe primul loc. Înţelege te rog, că dacă echipa era pe locul 5 al clasamentului, puteai să stai mult şi bine la Cluj, dar noi facem eforturi continue să zăpăcim jucătorii şi să extragem substanţa de fotbalişti adevăraţi din ei. Chiar nu mai vrem să câştigăm campionatul şi ţi-am spus şi ţie lucrul ăsta, dar văd că tu tot pe a ta o ţii.
Dacă te schimbăm pe tine acum că eşti portughez şi aducem un italian, jucătorii o să aibă nevoie de o perioadă de acomodare că la început normal că nu o să înţeleagă nimic de la ăla. Iar în momente ce astea o să putem vedea şi noi cum improvizează ei pe teren. Neştiind unde să se aşeze în câmp vor fi mult mai zăpăciţi, iar greşelile de joc nu vor întârzia să apară. Atunci vom interveni din nou noi, îi vom putea trimite la echipa a 2-a sau a 3-a, păi echipele alea cum vrei să joace dacă noi nu le dăm jucători? Termină cu prostiile şi dă-ţi şi tu seama că este cel mai bine să te dăm afară acum, când eşti pe primul loc şi oricum ai un salariu mult prea mic faţă de cât cere Mandorlină ăsta pe care vrem noi să-l aducem. O să vezi că avem dreptate. Ăsta e un necunoscut dar o să tragă tare la început, iar când nu va reuşi o să-l dăm afară, că deh, poate, poate găsim unul mai necunoscut.

Cu plăcere te salut.
Al tău, Juli Mureşan

De La Băse Pentru Popor

Trăiv-ar bine, ză prezident îz spouking,

Mă aflu aici pentru a pune un picior în faţa bocancilor guvernamentali care încearcă, cu atâta înfrigurare să vă fure prin toate metodele posibile şi imposibile. Triunghiul acesta al Bermudelor din Parlament şi din Guvern trebuie eliminat, pentru că, din câte observ eu, pe zi ce trece din ce în ce mai multe nave se scufundă sau dispar cu totul în el. Nu sunt sigur că ştiţi foarte bine despre ce tot vorbesc eu aici, dar eu îmi dau seama că am fost atâţi ani comandant de navă.

Diferenţa dintre navă şi tară nu este chiar atât de mare să ştiţi. Pe mare nu aveam pupă unicamerală iar la provă nu exista niciun Boc. Ancora era botezată Elena, iar cârma, că doar ea ne ghidează o poreclisem Ion. În ţară mă înec cu înjurături şi am rău de poluare, însă pe vas aveam cât rom vroiam. Eu şi papagalul meu, Tase nu număram ouă, număram bani de aur, căpătaţi cu titlu de răscumpărare şi de fiecare dată când învăţătoarea de pe vas, Caterina ne zicea să ne punem cu burta pe carte, făceam câte 3 zile mişto de ea.

Şi în România este la fel. Ne bazăm pe aceleaşi principii şi de aia treaba merge atât de bine. Dacă nu le aveam nici pe acestea, nu mai rămânea nimic. De aia vreau eu Parlament unicameral, că am rău de camere multe, şi oricum chiria la Casa Poporului e prea mare. Aşa luăm doar etaju’, iar cu banii rămaşi o să dăm la bătrâni mai multe compensate.

În speranţa că pe data de 10 octombrie când mi-oi anunţa eu candidatura o să fiţi alături de decizia mea, vă spun cu mâna pe suflet că din cauza salariului şi a călătoriilor bengoase pe care le tot fac, sunt pregătit să mai stau un mandat la cârma ţării.

Să trăiţi mai bine ca pân’ acum, asta doar dacă puteţi!

Al vostru, acu’ şi în mandatul viitor (sper eu)
Traian Băsescu

Scrisoarea Lui Gigi Către Manuel Barosso

Dragi coparlamentari europeni,

Doresc, în numele meu de europarlamentar, pe persoană fizică şi în numele oilor, pe care eu le-am muls până şi în direct la PROTV, să-i urez lui Joze Manuiel Barosu, bine ca-i fost reales în funcţiea pe care o aveai şi înainte de a fi reales. Asta înseamnă că eşti cel mai jmecher şi sincer îţi spun, dacă erai la Steaua mea îţi dublam salariu.

În acest dialog cu voi, pe care eu îl zic acum, nu de pe foaie, cum am făcut cu primu’, ci din mintea mea de europarlamentar din partea ţării mele, vreau să vă urez, domnule Barosso, ce i-a urat şi Cristiano lu Bănel, înaintea golului din meciul ăla pe care l-am câştigat doar eu cu inima mea de războinic. Adică, să vă bagaţi minţile în cap ca Solomon şi să continuaţi să conduceţi Parlamentul European, cu mână de fier. Să nu vă lăsa-ţi niciodată călcat în picioare, cum m-am lăsat eu în ţara aia jalnică, atunci când am ajuns la bulău. Să fiţi primu în toate şi să măriţi bugetu’ României cât puteţi de mult, că am prieteni în Parlament şi Guvern care nu mai au ce fura. Oricum o să opresc eu toată juleala, când o să urmez modelul Obama, adică o să fiu primul preşedinte machedon în ţara românească.

La final mai zic că să te-ajute Dumnezeu şi să fii cel puţin la fel de valabil ca şi până-acu, că dacă nu, rezolvam cu 2 telefoane la Zmărăndescu, de nu te mai scapă nici Jorge Sampaio. Aşa să te-ajute Dumnezeu. Amin!

P.S.: Dacă-n pauza de cafea îmi zici Crezul în portugheză, decartează băiatu’, 500 de Euroi!

Scrisoarea Lui Romeo Surdu Către Contestatari

Dragi domni,

În calitate de om criticat, atât după meciul Steaua – Dinamo, cât şi în urma partidei România – Franţa, simt nevoia să dau nişte explicaţii pentru randamentul meu din aceste partide. Deşi lumea fotbalistică din România susţine sus şi tare că am fost cel mai praf jucător de pe teren, tind să contrazic aceste acuze şi să spun că totul a decurs în favoarea mea.

Doresc să precizez că zilnic câte 6 ore mă antrenez din greu la ratări pe terenul 2 din Ghencea şi pot spune cu mândrie că din 20 de lovituri la poartă, doar una singură a lovit bara transversală (bineînţeles din greşeală). Restul au spart cu succes câteva geamuri de la Home Design-ul de vis-a-vis de poarta principală a stadionului, unele chiar lovind câţiva cetăţeni care aşteptau tramvaiul 41 în staţia din faţa incintei. Bazandu-mă pe aceste lucruri pot spune că sunt total mulţumit de procentajul loviturilor ratate.

Şi în meciul cu Dinamo am reuşit performanţa de a nu înscrie. Doar asta îmi propusesem înaintea acelei partide. Şi am reuşit. Până şi colegii m-au felicitat la finalul meciului pentru precizia de care am dat dovadă când am tras pe lângă. Nu înţeleg de ce restul lumii m-a contestat. Cât despre partida Franţa România pot spune cu mâna pe inimă, că a fost cea mai bună ratare din întreaga mea carieră. A fost pentru prima dată când mingea plecată din piciorul meu a trecut la o asemenea distanţă milimetrică faţă de poarta adversă. Am fost mândru că am ratat o ocazie în asemenea hal.

Aşa că dragilor domni contestatari, potoliţi-vă cu remarcile acide la adresa mea, pentru că din punctu-mi de vedere totul îmi iese ca la carte. Şi sunt chiar mulţumit de asta.

Vă mulţumesc şi aştept cu nerăbdare să ratez cât mai mult şi în viitoarele meciuri, pe care Steaua le va disputa în compania echipelor dumneavoastră.

Cu respect,
Romeo Surdu

Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.