În Căutarea Ginerelui Perfect

În caz că nu ştiaţi….

Ea este Mura. Nu mă întrebaţi de rasă că habar nu am. Mie îmi vine mai jos de genunchi. E simpatică de-mi vine să ma iau la palme. Foarte deşteaptă dar şi jucăuşă. Ce face ea în timpul zilei? Se ocupă în general cu redecorări şi reamenajări. De obicei îi merge bine şi e destul de căutată de piaţa internaţională, mai ales de sconcşii care o ard prin Manhattan şi de lamele din Beijing. Din nefericire (pentru sufrageria maicămii) acum a nimerit pe parcelă la mine.

Eu sunt mai modernist şi nu prea accept oprele ei de artă, însă mi-a ajuns la suflet şi nu pot să mă despart de ea. Problema ce intervine este că Mura, locuieşte în prezent cu ai mei părinţi. Care mai nou au datorită împrejurărilor sunt mari devoratori de linişte şi pace. Aşa le place lor de la o vreme. Plus că ei îl mia au şi pe Tobbyţă. Dar cine mă cunoaşte pe mine îl ştie şi pe Tobby. Eu nu prea am cum să o iau la Bucureşti pentru că acolo o am pe “madmoiselle Fifi”, iar la curte la soacrămea şi la socrămiu nu se pune problema pentru că acolo mai sunt încă 3 câini de talie mare şi şi 2 mâţe. Aşa că vreau să-i găsesc un posesor cu suflet şi mai ales cu curte. Că deh pentru fata mea am şi pretenţii. Care vă încumetaţi ştiţi cum mă găsiţi. O dau la pacheţel cu carnet de sănătate şi vaccinuri la zi. Nu are ABS şi are condiţionat. În rest…e senzaţie.

Aprecieri Adevărate

Țin să mulțumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat în campania pentru crearea unui adăpost pentru animalele fără casă. În doar prima zi, numărul vizitatorilor pe acest blog a crescut de mai bine de 10 ori, iar peste 80 de oameni au semnat deja petiția. Este un semn cât se poate de bun zic eu. Aștept în continuare vizitele voastre și aștept de asemenea să semnați petiția.

Mă bucură enorm faptul că atâția oameni au devenit interesați și îi salut pe cei din Caransebeș, Piatra Neamț, Deva, Arad, Suceava care și-au dat deja acordul. De asemenea trimit salutări cordiale și celor din afara țării care au dat dovadă de interes. Trebuie să recunosc că nu m-am așteptat ca în numai o zi rezultatele să fie acestea. Bineînțeles că am dat și peste păreri negative, peste oameni care consideră că cel mai bun demers ar fi fost pentru ajutorarea copiilor de pe străzi, sau pentru bătrânii din azile. Este adevărat, într-adevăr și acestea sunt probleme care macină societatea, însă educația omului privind valorile unei vieți trebuie începută mult mai devreme. Dacă o anumită persoană nu știe să se comporte civilizat și nu știe să ajute un câine sau un animal în general, nu are ce căuta lângă un nou născut sau lângă un copil. Responsabilitatea crește treptat, iar pe viitor sper să putem colabora și în dezvoltarea proiectelor legate de copii sau bătrâni. Până atunci însă, vă mulțumesc încă odată și vă invit să continuați să dați “sfoară-n țară” despre campania construirii unui adăpost pentru animale. Pentru că nu suntem singuri pe lume și pentru că împreună putem face ceva mai bun. Vă mulțumesc!

Dă Și Tu Cu Subsemnatul

Așa cum am tot “lătrat” în postul de ieri, cel cu Animalele Dintre Noi, am inițiat o petiție, prin care se vrea strângerea unui număr cât mai mare de semnături pentru crearea unui adăpost pentru necuvântătoarele dintre noi.

Petiția a fost creată și nu mai rămâne decât să nu vă gândiți de 2 ori și să dați cu subsemnatul. Detaliile finale referitoare la așezâmântul care se vrea a fi creat nu sunt stabilite, ci în curs de stabilire, iar în momentul în care se va ajunge la un numitor comun cu sponsorii, investitorii și mai toate datele birocratice vor fi finalizate, o să mă asigur că vor ajunge nedeteriorate în fața ochilor voștrii. Până atunci nu rămâne decât să fiți de acord cu toată treaba. Apropo, semnarea petiției este decât un acord de principiu, care nu implica achitarea niciunei sume de bani, nicio responsabilitate și nicio pretenție din partea mea către voi.

*Dă cu “șobolanul” click pe poză pentu a putea semna petiția.

Animalele Dintre Noi

România dovedeşte, cu succes şi încă odată, dacă mai era nevoie, că este sălaşul oamenilor de căcat. Nu mi-e jenă mai deloc să spun asta şi probabil că şi eu, şi tu facem parte din categoria asta, pentru că suntem îndoctrinaţi de mentalitatea comunistă pe care o au toţi senilii care ne înconjoară. În timp ce bălăcărelile continuă prin Guvern, Parlamentul se dizolvă, preşedintele se cacă pe el că nu mai prinde un mandat şi trage cu dinţii de voturile tuturor boşorogilor, habar nu avem să deschidem ochii pentru a vedea ce se află cu adevărat în jurul nostru.

Am văzut un material realizat de obosiţii de la Libertatea în care era prezentat un video în care nişte jalnicii îşi băteau joc de un biet căţeluş. Tot ce au făcut incompetenţii de la tabloidul lu’ peşte a fost să pună videoului titulatura de “Imagini Şocante”. În rest nimic. Nicio plângere la protecţia animalelor, nicio plângere la poliţie, ba dimpotrivă. Şi-au băgat degetu’n cur fără să-şi pună întrebarea ce s-a întâmplat oare cu bietul necuvântător. Fără a mai vorbi de imbecilii care n-aveau ce face. Deznădejdea cuprinde omul în cele mai pure forme când astfel de ştiri, menite să vândă ziarul mai repede, să crească punctul de share, de rating, să aduncă banu-n casă, tocmai ca să bage sub nas parlamentarii oligofreni bucăţi mari de carne de căprioară, apar pe posturile naţionale şi în ziarele pe care cu toţii suntem indobitociţi să le cumpărăm. Am mai văzut şi ‘jdă cazuri de babe isterice care urlau ca din gură de şarpe că le mănâncă maidanezu ştrampii şi dădeau în bietul câine cu umbrela, când de fapt animăluţul trăgea la puţină dragoste sau la o mângâiere. Apoi toată Casa Poporului cu toţi aleşii curului, au început să caute soluţii pentru a scăpa de maidanezi. Din punctul meu de vedere cele mai bune soluţii ar fi cele în care ne-am lepăda de oamenii care nu ştiu să aprecieze un suflet.

Suntem mai jos decât ne-am fi putut imagina, iar cel mai elocvent exemplu este că la capitolul mentalitate şi infrastructură se uită de sus la noi până şi Zimbabwe sau Trinidad-Tobago. Aşa şi merităm pentru că nu facem nimic ca să ne fie mai bine. Tocmai de asta, în câteva zile, din proprie iniţiativă, voi înainta o petiţie pentru crearea unui centru care să găzduiască maidanezi, dar şi alte animăluţe lăsate fără casă de adevăratele animale care se aseamănă atât de bine cu noi. Totul se va face public şi voi publica, bineînţeles şi adresa unde veţi putea vota pentru crearea unui astfel de adăpost. Până atunci însă, luaţi-vă inima-n dinţi şi acceptaţi în casă un asemenea prieten necuvântător, pentru că bucuria de a salva un suflet revine în formă înmiită. Nu ezitaţi nici să daţi un dos de palmă ălora care au impresia că sunt superiori când dau cu şutul într-un câine sau într-un animal (şi nu, nu e instigare la violenţă, este instigare la bun simţ). Că până la urmă, animalul nu e ăla care rămâne pe drumuri, adevăratul animal e ăla care rămâne în casă.